Două agende, două Românii:
Ce prioritizează media tradițională și social media
- raport iunie-decembrie 2025 -
Cuprins
Rezultate - pe scurt
Rezultatele detaliate sunt sub această secțiune.
Tema principală ignorată de media tradițională, dar intens dezbătută în social media
Experiența cotidiană individuală trăită ca nedreptate sau eșec sistemic
Concret, este vorba despre povești personale legate de birocrație, sănătate, educație, costul vieții, interacțiunea cu statul, abuzuri mărunte, umilințe cotidiene sau situații percepute ca „așa nu se mai poate”. Aceste episoade devin virale în social media, generează valuri de reacții și identificare emoțională, dar rămân adesea marginale sau absente din agenda media tradiționale.
De ce e ignorată de media tradițională
Media tradițională operează pe criterii de importanță instituțională și verificabilitate formală. Experiențele individuale sunt tratate ca anecdotic, greu de generalizat și dificil de integrat într-o narațiune editorială stabilă, mai ales în lipsa unui cadru oficial sau a unei decizii politice asociate.
De ce explodează în social media
Social media funcționează ca spațiu de validare emoțională și recunoaștere colectivă. O experiență individuală devine relevantă nu pentru că este reprezentativă statistic, ci pentru că este trăită de mulți și recunoscută imediat prin reacție: „am pățit și eu”, „exact așa e”, „și la mine la fel”.
Exemple des întâlnite:
- interacțiuni umilitoare cu instituții publice
- probleme concrete din spitale sau școli
- costuri zilnice percepute ca injuste
- abuzuri mărunte ale autorității
- situații absurde care simbolizează disfuncția statului
Aceste teme sunt extrem de vizibile în social media, dar rareori devin subiecte centrale în media tradițională, decât dacă sunt „validate” ulterior de o anchetă, un scandal sau o reacție oficială.
Media tradițională ignoră în mare măsură experiența cotidiană individuală,
în timp ce social media o transformă în principală sursă de semnificație publică.
TOP 5 TEME DOMINANTE ÎN MEDIA TRADIȚIONALĂ
1. Politică guvernamentală și decizie instituțională
Activitatea guvernului, inițiative legislative, negocieri politice, poziționări oficiale și procese decizionale formale au dominat constant agenda media tradiționale.
2. Economie, buget și politici fiscale
Subiecte legate de bugetul de stat, taxe, inflație, salarii și pensii, tratate în cheie explicativă și de impact macroeconomic.
3. Justiție și funcționarea instituțiilor statului
Dosare judiciare, anchete, decizii ale instanțelor și acțiuni ale parchetelor, în special atunci când implică actori publici sau mize politice.
4. Politică externă și context geopolitic
Conflicte internaționale, poziționări ale României în plan extern și evoluții regionale sau globale cu impact strategic.
5. Crize și situații cu impact sistemic
Evenimente de urgență, crize administrative sau situații cu efect direct asupra funcționării statului sau a serviciilor publice.
TOP 5 TEME DOMINANTE ÎN SOCIAL MEDIA
1. Conflicte, scandaluri și controverse publice
Declarații polarizante, confruntări simbolice, episoade percepute ca nedrepte sau revoltătoare, amplificate prin reacție emoțională.
2. Subiecte personalizate în jurul figurilor publice
Politicieni, influenceri sau persoane devenite virale, cu accent pe comportamente, gesturi sau afirmații individuale.
3. Probleme sociale trăite la nivel personal
Educație, sănătate, costul vieții sau birocrație, discutate prin experiențe individuale și exemple concrete, nu ca politici publice.
4. Evenimente punctuale cu impact emoțional ridicat
Accidente, incidente izolate, situații excepționale sau simbolice, cu durată scurtă, dar intensitate mare a atenției.
5. Entertainment, cultură populară și conținut viral
Divertisment, meme-uri, trenduri și reinterpretări ironice ale actualității, frecvent intersectate cu teme sociale sau politice.
Concluzii – pe scurt
Media tradițională și social media construiesc agende publice diferite, cu suprapuneri limitate.
Media tradițională este dominată de decizia politică, guvernare și funcționarea instituțiilor, tratate în cheie de continuitate și impact sistemic.
Social media este dominată de conflict, emoție și personalizare, cu accent pe reacții rapide și episoade punctuale.
Experiența cotidiană individuală este tema centrală în social media, dar rămâne marginală sau ignorată în media tradițională.
Subiectele cu importanță instituțională ridicată au vizibilitate scăzută în social media în lipsa unei componente emoționale.
Subiectele cu încărcătură emoțională mare, dar impact structural redus, sunt amplificate masiv în social media.
Durata de viață a subiectelor este lungă și stabilă în media tradițională, dar scurtă și volatilă în social media.
Algoritmii social media favorizează polarizarea și fragmentarea atenției publice.
Agenda publică rezultată este fragmentată, fără un set comun de priorități împărtășite de întregul public.
Diferențele observate nu indică superioritatea unui mediu, ci coexistența tensionată a două logici de construcție a realității publice.
Hartă Tăcerii 2025
Vezi pe Harta Tăcerii întreaga arhivă, toate datele, toate săptămânile.
Scop, context și perioada analizată
INTRODUCERE
Spațiul public românesc este modelat astăzi de două logici mediatice distincte. Media tradițională și social media nu doar că relatează diferit aceleași evenimente, ci construiesc agende de interes parțial separate, cu priorități, ritmuri și criterii diferite de relevanță. În timp ce presa mainstream tinde să privilegieze subiecte cu miză instituțională, politică sau economică, social media amplifică teme cu potențial emoțional, conflictual sau viral.
Acest raport analizează comparativ ce tipuri de subiecte sunt prioritizate în media tradițională și ce tipuri de teme domină conversația din social media în România, pe baza unei monitorizări sistematice realizate pe parcursul mai multor luni. Obiectivul nu este evaluarea calității jurnalistice sau a veridicității informațiilor, ci identificarea diferențelor de selecție și ierarhizare a subiectelor.
Rezultatele evidențiază existența a două agende publice care se intersectează doar ocazional, cu implicații directe asupra modului în care este distribuită atenția publică și asupra felului în care este percepută realitatea socială. În acest context, raportul oferă o perspectivă sintetică asupra mecanismelor prin care media tradițională și social media contribuie, fiecare în mod diferit, la construcția agendei publice în România.
Metodologie și date
CAPITOLUL 1
Analiza prezentată în acest raport se bazează pe o abordare comparativă, menită să evidențieze diferențele de prioritizare a subiectelor între media tradițională și social media în România. Obiectul analizei nu îl reprezintă conținutul integral al fluxului mediatic, ci subiectele dominante care structurează agenda publică în fiecare dintre cele două medii.
Pentru media tradițională au fost analizate subiectele principale reflectate de presa online mainstream (24 de site-uri de știri din România), extrase prin monitorizarea constantă a știrilor cu vizibilitate ridicată, recurente și relevante din punct de vedere editorial. Pentru social media (Facebook, Instagram, TikTok) au fost analizate temele care au generat niveluri ridicate de interacțiune, distribuire și comentariu pe platformele sociale, independent de sursa inițială a conținutului.
Unitatea de analiză a fost reprezentată de selecția săptămânală a celor mai vizibile cinci subiecte din fiecare tip de media, pentru fiecare interval analizat. Această abordare permite comparabilitatea directă între media tradițională și social media, reducând zgomotul informațional și concentrând analiza pe temele cu impact semnificativ asupra atenției publice.
Perioada analizată acoperă intervalul iulie–decembrie 2025, incluzând mai multe cicluri de actualitate, evenimente recurente și episoade de intensitate mediatică variabilă. Această durată permite observarea atât a tendințelor structurale, cât și a variațiilor temporare în prioritizarea subiectelor.
Procesul de analiză a implicat colectarea, agregarea și clasificarea unui volum extins de date textuale, utilizând instrumente automate de procesare a limbajului natural, completate de verificări de consistență conceptuală. În total, pentru realizarea acestui raport au fost procesați aproximativ 214,7 milioane de tokens, volum care reflectă amploarea corpusului analizat și nivelul de granularitate necesar pentru identificarea temelor dominante și a diferențelor de agendă dintre cele două tipuri de media.
Clasificarea tematică a subiectelor a fost realizată pe baza unor categorii analitice stabile, aplicate uniform atât media tradiționale, cât și social media. Analiza nu a urmărit măsurarea veridicității informațiilor, a intenției editoriale sau a impactului normativ al conținutului, ci exclusiv distribuția atenției publice și frecvența apariției temelor dominante.
Prin această metodologie, raportul oferă o perspectivă comparabilă și replicabilă asupra modului în care agenda publică este construită diferit în media tradițională și în social media, punând accent pe diferențele structurale de selecție și prioritizare a subiectelor.
Tipologii de subiecte dominante
CAPITOLUL 2
Pentru a permite o analiză comparabilă a priorităților dintre media tradițională și social media, subiectele identificate în perioada analizată au fost grupate în tipologii tematice largi. Aceste tipologii nu descriu poziționări editoriale sau evaluări normative, ci funcționează ca instrumente analitice menite să surprindă natura subiectelor care captează atenția publică în mod recurent.
- Prima tipologie este reprezentată de subiectele politic-instituționale. Această categorie include teme legate de activitatea guvernului, a parlamentului, a președinției, a partidelor politice, precum și de procese decizionale formale, inițiative legislative, declarații oficiale și negocieri politice. Subiectele din această tipologie sunt, de regulă, ancorate în agenda instituțională și presupun un cadru de interpretare bazat pe continuitate și context.
- O a doua tipologie majoră este cea a subiectelor economice și financiare. Aici sunt incluse teme privind bugetul public, fiscalitatea, inflația, salariile, pensiile, investițiile, piața muncii și impactul deciziilor economice asupra populației. Aceste subiecte sunt frecvent asociate cu evaluări de impact și cu o perspectivă orientată spre consecințe pe termen mediu și lung.
- Subiectele sociale constituie o tipologie distinctă, care cuprinde teme legate de educație, sănătate, protecție socială, demografie, migrație, inegalități și calitatea vieții. Această categorie include atât politici publice, cât și situații concrete cu impact asupra grupurilor sociale, fiind adesea punctul de intersecție între agenda instituțională și experiențele cotidiene.
- O altă tipologie relevantă este cea a subiectelor de justiție și ordine publică. Aceasta include investigații, anchete penale, dosare judiciare, decizii ale instanțelor, acțiuni ale parchetelor, precum și evenimente legate de siguranța publică. Subiectele din această categorie tind să genereze interes ridicat atunci când implică figuri publice sau situații percepute ca fiind conflictuale sau controversate.
- Subiectele de politică externă și geopolitică formează o tipologie separată, incluzând relațiile internaționale, conflictele armate, deciziile actorilor globali și poziționările României în contexte regionale sau internaționale. Aceste teme sunt, în general, tratate într-o logică de eveniment major sau criză, cu variații de intensitate în funcție de contextul internațional.
- O tipologie distinctă este reprezentată de subiectele de criză și urgență, care includ dezastre naturale, accidente majore, situații de risc, crize sanitare sau evenimente cu impact imediat asupra siguranței populației. Aceste subiecte au, de regulă, o durată de viață mediatică intensă, dar limitată temporal.
- Subiectele de tip cultural, entertainment și lifestyle constituie o altă categorie, incluzând evenimente culturale, sport, personalități publice, divertisment și tendințe de consum simbolic. Deși pot părea marginale din perspectivă instituțională, aceste teme joacă un rol important în captarea atenției și în configurarea conversațiilor publice.
- În final, o tipologie specifică, cu relevanță crescută în special pentru social media, este cea a subiectelor virale și emoționale. Aceasta include teme declanșate de episoade punctuale, conflicte individuale, declarații controversate, imagini sau narațiuni cu puternic impact afectiv. Caracteristica principală a acestei tipologii este capacitatea de a genera reacții rapide și intense, indiferent de importanța instituțională a subiectului.
Aceste tipologii tematice oferă cadrul analitic utilizat în capitolele următoare pentru a compara modul în care media tradițională și social media prioritizează diferite tipuri de subiecte și pentru a evidenția diferențele structurale dintre cele două agende publice.
Ce prioritizează media tradițională
CAPITOLUL 3
Analiza subiectelor dominante din media tradițională indică o orientare consistentă către teme cu relevanță instituțională, politică și sistemică. Agenda presei mainstream este structurată preponderent în jurul deciziilor oficiale, al proceselor formale și al evenimentelor care au potențial de impact pe termen mediu și lung asupra funcționării statului și a societății.
Subiectele politic-instituționale ocupă un loc central în media tradițională. Activitatea guvernului, inițiativele legislative, negocierile politice, declarațiile liderilor și dinamica partidelor sunt tratate ca elemente recurente ale actualității. Aceste teme sunt urmărite în timp, contextualizate și prezentate într-o logică de continuitate, în care evoluțiile succesive sunt considerate relevante chiar și în absența unor elemente spectaculoase sau conflictuale.
Temele economice și financiare reprezintă o altă prioritate constantă. Media tradițională acordă vizibilitate subiectelor legate de buget, fiscalitate, inflație, salarii, pensii și politici economice, cu accent pe consecințe și implicații structurale. Aceste subiecte sunt, de regulă, abordate într-un cadru explicativ, cu trimiteri la date, estimări și perspective instituționale.
Subiectele sociale sunt prezente în agenda media tradiționale în special atunci când sunt legate de politici publice sau de disfuncționalități sistemice. Educația, sănătatea și protecția socială sunt tratate ca teme de interes public major, însă apar mai frecvent în contextul unor decizii administrative, reforme sau crize, decât ca experiențe individuale izolate.
Justiția și ordinea publică constituie, de asemenea, un pilon important al prioritizării editoriale. Dosarele judiciare, anchetele oficiale și deciziile instanțelor sunt reflectate în special atunci când implică actori publici sau au relevanță politică ori instituțională. Accentul este pus pe dimensiunea procedurală și pe implicațiile legale, mai degrabă decât pe componenta emoțională a cazurilor.
În ceea ce privește politica externă și geopolitica, media tradițională tinde să acorde atenție evenimentelor majore, conflictelor internaționale și poziționărilor oficiale ale României în contexte regionale sau globale. Aceste subiecte sunt integrate într-o logică de importanță strategică, chiar dacă interesul public fluctuează în funcție de intensitatea evenimentelor.
Subiectele de criză și urgență sunt tratate cu prioritate în momentele de maximă intensitate, însă media tradițională manifestă o tendință de normalizare rapidă a acestora, revenind la agenda instituțională odată ce faza acută a evenimentului se încheie.
Per ansamblu, media tradițională prioritizează subiecte care pot fi încadrate într-o logică a importanței publice formale. Agenda este construită în jurul stabilității, continuității și relevanței instituționale, chiar și atunci când aceste subiecte nu generează niveluri ridicate de reacție emoțională sau interacțiune imediată. Această orientare reflectă o logică editorială în care criteriul central rămâne impactul sistemic, nu intensitatea atenției publice pe termen scurt.
Ce prioritizează social media
CAPITOLUL 4
Analiza subiectelor dominante din social media evidențiază o logică de prioritizare fundamental diferită față de cea a media tradiționale. Vizibilitatea și relevanța temelor nu sunt determinate în principal de importanța instituțională sau de impactul sistemic, ci de capacitatea unui subiect de a genera reacție rapidă, interacțiune și circulație intensă în rețea.
Subiectele cu încărcătură emoțională ridicată ocupă un loc central în agenda social media. Situațiile conflictuale, declarațiile controversate, episoadele percepute ca nedrepte sau scandaloase și narațiunile personalizate sunt amplificate rapid, indiferent de dimensiunea lor obiectivă. Emoția funcționează ca principal vector de distribuție, iar indignarea, empatia sau ironia joacă un rol esențial în dinamica vizibilității.
Personalizarea este o caracteristică definitorie a prioritizării în social media. Subiectele sunt frecvent ancorate în figuri individuale – politicieni, influenceri, persoane publice sau actori ocazionali deveniți virali – iar accentul cade pe comportamente, declarații sau gesturi punctuale. Procesele complexe sau deciziile instituționale sunt rareori discutate în ansamblu, fiind fragmentate în episoade ușor de distribuit și de comentat.
Subiectele politice sunt prezente în social media, însă apar adesea într-o formă conflictuală și polarizată. În locul dezbaterilor asupra politicilor publice, sunt prioritizate confruntările, etichetările și poziționările identitare. Vizibilitatea nu este generată de importanța deciziei, ci de potențialul acesteia de a diviza, de a provoca reacții sau de a confirma convingeri preexistente.
Evenimentele punctuale cu caracter excepțional sau simbolic tind să domine agenda social media. Accidente, incidente izolate, episoade de criză sau situații percepute ca absurde sau revoltătoare pot deveni rapid subiecte centrale, chiar dacă nu au continuitate sau impact structural. Durata de viață a acestor teme este, de regulă, scurtă, dar intensitatea atenției este ridicată.
Conținutul din sfera entertainmentului, culturii populare și lifestyle-ului are o prezență semnificativă în social media, fiind adesea interconectat cu teme sociale sau politice. Granița dintre informare, divertisment și opinie este fluidă, iar subiectele sunt frecvent reinterpretate prin umor, ironie sau meme-uri.
Algoritmii platformelor sociale joacă un rol central în amplificarea anumitor tipuri de subiecte, favorizând conținutul care generează interacțiune rapidă și reacții puternice. În acest context, relevanța este definită mai degrabă prin nivelul de engagement decât prin importanța publică formală.
Per ansamblu, social media prioritizează subiecte care activează atenția imediată și emoția colectivă. Agenda este fragmentată, volatilă și puternic dependentă de dinamica reacțiilor utilizatorilor, ceea ce conduce la o construcție a realității publice bazată pe intensitate și vizibilitate pe termen scurt, mai degrabă decât pe continuitate și impact sistemic.
Zone de suprapunere
CAPITOLUL 5
Deși media tradițională și social media funcționează pe baza unor logici diferite de prioritizare, analiza evidențiază existența unor zone de suprapunere în care aceleași subiecte ajung să fie relevante simultan în ambele tipuri de media. Aceste convergențe nu sunt însă constante și nici simetrice, ci apar în contexte specifice și sub condiții bine determinate.
O primă zonă de suprapunere este reprezentată de evenimentele majore cu impact național sau internațional. Crizele politice de amploare, conflictele armate, dezastrele naturale sau situațiile de urgență care afectează direct un număr mare de persoane tind să fie preluate atât de media tradițională, cât și de social media. În aceste cazuri, importanța obiectivă a evenimentului depășește diferențele de logică editorială sau algoritmică.
Subiectele care implică figuri publice cu vizibilitate ridicată constituie o altă zonă de intersecție. Declarațiile, deciziile sau comportamentele actorilor politici importanți, ale liderilor instituționali sau ale personalităților publice generează interes atât în presa mainstream, cât și în social media. Cu toate acestea, abordările diferă semnificativ: media tradițională tinde să contextualizeze evenimentul, în timp ce social media îl fragmentează și îl reinterpretează prin reacții și comentarii.
Anumite subiecte din sfera justiției și a ordinii publice reușesc, de asemenea, să traverseze ambele agende. Cazurile cu potențial de scandal, implicații morale sau suspiciuni de abuz sunt reflectate în media tradițională datorită relevanței instituționale, dar capătă tracțiune în social media prin dimensiunea lor emoțională și simbolică.
O zonă de suprapunere apare și în cazul subiectelor economice cu impact direct asupra populației. Creșteri de taxe, modificări salariale, scumpiri sau măsuri percepute ca afectând nivelul de trai sunt tratate în presa mainstream în termeni de politici publice, dar devin subiecte intens discutate în social media prin raportare la experiențe personale și reacții individuale.
Este relevant de observat că, în zonele de suprapunere, cele două tipuri de media nu operează pe aceeași frecvență interpretativă. Deși subiectul de bază este comun, sensul dominant, tonul și durata atenției diferă. Media tradițională privilegiază continuitatea și explicația, în timp ce social media accentuează momentul, reacția și conflictul.
Prin urmare, suprapunerea nu indică o uniformizare a agendei publice, ci mai degrabă existența unor puncte de contact temporare între două sisteme de prioritizare distincte. Aceste puncte de intersecție devin relevante tocmai prin modul diferit în care același subiect este construit și amplificat în funcție de mediul de comunicare.
Zone de divergență
CAPITOLUL 6
Analiza comparativă a agendelor media evidențiază existența unor zone consistente de divergență între media tradițională și social media, în care prioritățile tematice diferă semnificativ sau chiar se exclud reciproc. Aceste diferențe nu sunt accidentale, ci rezultă din logici structurale distincte de selecție, ierarhizare și amplificare a subiectelor.
O primă zonă de divergență este reprezentată de subiectele cu relevanță instituțională ridicată, dar cu potențial emoțional scăzut. Procesele legislative, negocierile administrative, reformele tehnice sau deciziile cu impact pe termen lung sunt frecvent centrale în media tradițională, dar au o prezență redusă sau fragmentată în social media. Lipsa unei dimensiuni conflictuale sau personalizabile face ca aceste teme să fie dificil de convertit în conținut viral.
În contrapondere, social media acordă o vizibilitate disproporționată unor subiecte punctuale, adesea izolate, care nu generează interes susținut în presa mainstream. Episoade individuale, declarații controversate fără consecințe instituționale sau situații percepute ca simbolice pot domina conversația online, în timp ce media tradițională le tratează marginal sau le ignoră complet.
O altă zonă de divergență este modul de tratare a problemelor sociale. Media tradițională tinde să abordeze aceste teme în cadrul unor politici publice sau analize structurale, în timp ce social media le personalizează și le transformă în narațiuni individuale. Astfel, aceeași problemă poate fi percepută ca sistemică într-un mediu și ca experiență singulară în celălalt.
Diferențe semnificative apar și în cazul subiectelor economice. În timp ce presa mainstream prioritizează indicatorii macroeconomici, deciziile fiscale și evaluările experților, social media amplifică reacțiile personale, nemulțumirile cotidiene și exemplele individuale. Această discrepanță conduce la percepții diferite asupra gravității sau importanței acelorași fenomene economice.
Subiectele de politică externă reprezintă o altă zonă de divergență. Media tradițională le tratează ca teme de importanță strategică, chiar și atunci când interesul public este scăzut. În social media, aceste subiecte devin vizibile doar în momente de criză acută sau atunci când pot fi conectate la narațiuni emoționale, conspiraționiste sau identitare.
În ansamblu, zonele de divergență evidențiază existența a două agende publice care funcționează pe frecvențe diferite. Media tradițională construiește o agendă orientată spre stabilitate, continuitate și impact sistemic, în timp ce social media generează o agendă volatilă, centrată pe intensitate, reacție și semnificație emoțională. Această ruptură are implicații directe asupra modului în care publicul percepe relevanța subiectelor și asupra felului în care se configurează conversația publică în România.
Dinamica temporală
CAPITOLUL 7
Un element central în diferențierea dintre media tradițională și social media îl reprezintă modul în care subiectele evoluează în timp. Dincolo de tipologia tematică, durata de viață a unui subiect, ritmul de apariție și persistența acestuia în agenda publică diferă semnificativ între cele două medii.
Media tradițională funcționează într-o logică a continuității tematice. Subiectele considerate relevante din punct de vedere instituțional sau sistemic sunt urmărite pe parcursul mai multor zile sau săptămâni, chiar și în absența unor evenimente spectaculoase. Evoluțiile incrementale, reacțiile oficiale și etapele procedurale sunt integrate într-o narațiune coerentă, care presupune reveniri succesive asupra aceleiași teme.
În social media, dinamica este dominată de intensitate și discontinuitate. Subiectele apar rapid, ating vârfuri de vizibilitate într-un interval scurt și sunt înlocuite la fel de rapid de alte teme. Durata de viață a unui subiect este strâns legată de capacitatea sa de a genera reacții imediate, iar scăderea engagement-ului conduce, de regulă, la dispariția rapidă din conversația dominantă.
Diferențele de ritm devin evidente și în modul de reacție la evenimente noi. Media tradițională tinde să integreze evenimentele într-un cadru existent, oferind continuitate și contextualizare. Social media reacționează fragmentat, prin valuri succesive de postări și comentarii, adesea fără legături explicite cu episoadele anterioare.
Un alt aspect relevant al dinamicii temporale este modul în care crizele sunt gestionate mediatic. În media tradițională, crizele generează un ciclu clar: apariție, intensificare, stabilizare și diminuare. În social media, crizele pot reapărea episodic, reactivate de noi stimuli simbolici sau emoționali, chiar și după ce faza acută a trecut.
Persistența subiectelor diferă semnificativ între cele două medii. Teme precum reformele, negocierile politice sau politicile publice rămân vizibile în media tradițională pe termen mai lung, în timp ce social media favorizează teme cu durată scurtă, dar cu impact emoțional ridicat. Această diferență contribuie la percepții distincte asupra priorităților societale.
În ansamblu, dinamica temporală evidențiază două moduri diferite de construcție a atenției publice. Media tradițională operează într-un regim de acumulare și continuitate, în timp ce social media funcționează într-un regim de succesiune rapidă și volatilitate. Aceste ritmuri diferite influențează nu doar ce subiecte sunt vizibile, ci și modul în care publicul înțelege importanța și urgența acestora.
Logica algoritmică vs logica editorială
CAPITOLUL 8
Diferențele dintre prioritățile media tradiționale și cele ale social media nu pot fi înțelese fără a analiza mecanismele care stau la baza selecției și amplificării subiectelor. La nivel structural, cele două tipuri de media funcționează pe logici distincte: una editorială, bazată pe criterii normative și instituționale, și una algoritmică, orientată spre optimizarea atenției și a interacțiunii.
Logica editorială presupune existența unor filtre explicite de selecție a subiectelor. Deciziile privind relevanța sunt luate în funcție de importanța publică, impactul sistemic, actualitatea și interesul general. Aceste criterii sunt aplicate de actori editoriali identificați, într-un cadru profesional care privilegiază continuitatea, contextualizarea și ierarhizarea coerentă a informației. În acest model, vizibilitatea unui subiect nu este condiționată direct de reacția imediată a publicului, ci de evaluarea sa ca fiind relevant pentru spațiul public.
În contrast, logica algoritmică a social media este construită în jurul maximizării engagement-ului. Algoritmii platformelor prioritizează conținutul care generează reacții rapide și intense, precum comentarii, distribuiri sau reacții emoționale. Relevanța este definită operațional prin performanță, nu prin importanță publică. Astfel, subiectele cu potențial emoțional, conflictual sau polarizant sunt favorizate structural, indiferent de impactul lor instituțional sau social pe termen lung.
Un efect direct al acestei diferențe este personalizarea extremă a agendei în social media. Algoritmii adaptează fluxul de conținut în funcție de comportamentul anterior al utilizatorilor, ceea ce conduce la fragmentarea experienței informaționale. Spre deosebire de media tradițională, care oferă o agendă relativ comună publicului larg, social media produce multiple agende paralele, personalizate și adesea divergente.
De asemenea, logica algoritmică favorizează accelerarea ciclului de viață al subiectelor. Conținutul este evaluat continuu în funcție de performanță, iar vizibilitatea este redistribuită rapid către alte teme atunci când nivelul de interacțiune scade. În acest context, persistența unui subiect depinde mai mult de capacitatea sa de a genera reacții recurente decât de relevanța sa intrinsecă.
Prin comparație, logica editorială susține o ierarhizare mai stabilă a subiectelor și permite urmărirea acestora pe termen mai lung. Chiar și în lipsa unui interes public imediat, anumite teme sunt menținute în agendă datorită importanței lor sistemice sau a implicațiilor pe termen lung.
În ansamblu, opoziția dintre logica algoritmică și logica editorială explică diferențele structurale observate între cele două agende publice. Media tradițională tinde să construiască o realitate publică coerentă și continuă, în timp ce social media generează o realitate fragmentată, intens emoțională și volatilă. Această coexistență a două logici distincte nu conduce la o substituire completă a uneia de către cealaltă, ci la un spațiu public caracterizat de tensiune, suprapunere parțială și divergență permanentă.
Implicații pentru spațiul public
CAPITOLUL 9
Diferențele structurale dintre media tradițională și social media au implicații semnificative asupra modului în care este construit și perceput spațiul public. Coexistența celor două logici mediatice generează nu doar o diversificare a surselor de informare, ci și o fragmentare a atenției și a cadrului de interpretare a realității sociale.
O primă implicație este apariția unor agende publice paralele. Media tradițională și social media tind să prioritizeze teme diferite, să le trateze în registre distincte și să le mențină vizibile pe durate diferite. În consecință, ceea ce este perceput ca fiind „important” variază semnificativ în funcție de mediul de informare dominant al publicului. Această divergență reduce existența unui set comun de repere tematice la nivel societal.
Fragmentarea atenției publice reprezintă o altă consecință directă. În timp ce media tradițională oferă o ierarhizare relativ stabilă a subiectelor, social media distribuie atenția într-un mod volatil și competitiv. Subiectele se succed rapid, iar capacitatea de concentrare asupra unor teme complexe sau de durată este diminuată. Acest fenomen afectează profunzimea dezbaterii publice și favorizează reacțiile imediate în detrimentul reflecției.
O altă implicație importantă este personalizarea excesivă a experienței informaționale. Logica algoritmică a social media produce fluxuri de conținut adaptate preferințelor individuale, ceea ce conduce la expunere selectivă și la consolidarea unor perspective parțiale asupra realității. Spre deosebire de media tradițională, care presupune o agendă comună, social media facilitează coexistența unor realități mediatice distincte.
Diferențele de logică mediatică influențează și modul de înțelegere a responsabilității publice. Subiectele tratate în media tradițională sunt, de regulă, asociate cu actori instituționali și mecanisme de responsabilizare formală. În social media, accentul pe personalizare și emoție mută responsabilitatea de la instituții către indivizi, ceea ce poate distorsiona percepția cauzelor și soluțiilor problemelor publice.
În același timp, această configurație mediatică are implicații asupra proceselor democratice. Vizibilitatea disproporționată a unor subiecte cu impact emoțional ridicat poate influența percepțiile publice asupra urgenței și importanței anumitor teme, în timp ce subiecte cu relevanță structurală pot rămâne în plan secund. Astfel, agenda publică nu reflectă neapărat importanța obiectivă a problemelor, ci capacitatea acestora de a capta atenția.
În ansamblu, implicațiile pentru spațiul public nu derivă din superioritatea unuia dintre medii, ci din interacțiunea tensionată dintre două logici diferite de construcție a realității. Înțelegerea acestor mecanisme devine esențială pentru analiza informării, a polarizării și a funcționării dezbaterii publice într-un mediu media din ce în ce mai fragmentat.
Concluzii generale
CAPITOLUL 10
Analiza comparativă a priorităților media tradiționale și ale social media evidențiază existența a două agende publice distincte, construite pe logici diferite de selecție, ierarhizare și amplificare a subiectelor. Aceste agende nu se exclud complet, dar se intersectează limitat și funcționează, în mare parte, pe frecvențe diferite.
Media tradițională continuă să joace un rol central în structurarea unei agende orientate spre importanță instituțională, impact sistemic și continuitate tematică. Prin criterii editoriale relativ stabile, aceasta oferă un cadru coerent de interpretare a realității publice, chiar și atunci când nivelul de reacție emoțională este scăzut. Persistența subiectelor și contextualizarea lor contribuie la menținerea unei perspective de ansamblu asupra proceselor sociale și politice.
Social media, în schimb, construiește o agendă caracterizată de volatilitate, intensitate emoțională și personalizare accentuată. Vizibilitatea subiectelor este determinată în principal de capacitatea acestora de a genera interacțiune rapidă, iar relevanța este definită operațional prin engagement. Această logică favorizează subiectele conflictuale, simbolice sau polarizante și conduce la o succesiune rapidă a temelor dominante.
Zonele de suprapunere dintre cele două agende apar în special în cazul evenimentelor majore, al crizelor sau al subiectelor cu impact direct asupra populației. Chiar și în aceste situații, diferențele de abordare, ton și durată a atenției rămân semnificative, reflectând specificul fiecărui mediu.
Per ansamblu, raportul indică faptul că spațiul public românesc este marcat de fragmentare informațională și de coexistența unor cadre de interpretare diferite ale realității. Agenda publică nu mai este unitară, iar percepția importanței subiectelor depinde tot mai mult de mediul prin care acestea sunt consumate.
În acest context, înțelegerea diferențelor dintre logica editorială și logica algoritmică devine esențială pentru analiza informării, a polarizării și a dinamicii democratice. Raportul oferă o bază analitică pentru interpretarea acestor fenomene și pentru explorări ulterioare asupra modului în care atenția publică este construită și distribuită în societatea contemporană.
Hartă Tăcerii 2025
Vezi pe Harta Tăcerii întreaga arhivă, toate datele, toate săptămânile.
Available Worldwide
Wherever you are, our insights reach you. With a global presence and seamless digital infrastructure, we deliver real-time data analytics, data-driven solutions, and algorithmic insights across borders. Distance is no barrier—your data, our expertise, worldwide.